Conjunctivita

Conjunctivita reprezinta inflamatia membranei conjunctive care captuseste globul ocular si pleoapele.

Membrana conjunctiva este subtire, transparenta, cu rolul de a proteja si a pastra umiditatea ochiului.

Conjunctivita este o afectiune inflamatorie, natura cauzei fiind variabila: bacteriana, virala, alergica, factori iritanti, sau uneori la nou-nascuti datorita unui canal lacrimal incomplet deschis.

Cauzele conjunctivitelor

  • infectii cu bacterii (gonococ, stafilococ, streptococ, chlamydia)
  • infectii cu virusuri (adenovirusuri, virusul rujeolic, virusuri herpetice – virusul varicelozosterian)
  • factori iritanti (clorul folosit pentru tratarea apei din bazine, fumul de tigara sau alte noxe industriale, sampoane sau alte produse cosmetice, spray, detergenti)
  • alergenii (praf, polen, farduri sau produse cosmetice, lentile de contact)

Conjunctivita - simptome

  • senzatie de corp strain, de arsura sau prurit (mancarime), de nisip in ochi
  • lacrimare, uneori abundenta
  • ochi inrositi
  • congestie (inrosirea mucoasei conjunctivale)
  • secretie alb-galbuie care apare in special in sacul conjunctival si la nivelul carunculei si uneori determina lipirea genelor (in special dimineata)

Transmitere si factori de risc

Conjunctivitele cauzate de virusuri si bacterii pot fi usor transmise de la o persoana la alta, dar nu reprezinta un risc important daca sunt diagnosticate precoce. De aceea e importanta respectarea unor reguli de igiena stricta (atentie la folosirea prosopului sau a pernei de catre alta persoana).

Transmiterea materno-fetala la nastere (conjunctivita gonococica sau cu chlamydia) poate pune in pericol vederea, daca nu este diagnosticata si tratata rapid. O alta cale de transmitere o reprezinta lentilele de contact dezinfectate necorespunzator.

Conjunctivita - evolutie si diagnostic

Conjunctivita virala poate constitui una dintre manifestarile infectiilor respiratorii sezoniere (virale) si are (de multe ori) o evolutie autolimitata.

Conjunctivita bacteriana trebuie tratata cu coliruri cu antibiotic, in anumite situatii (ex: infectia gonococica) pot constitui un pericol pentru vedere (infectia gonococica netratata la nou nascut poate duce la ulcerarea si perforarea corneei).

Conjunctivita alergica poate avea o evolutie sezoniera in functie de expunerea la alergenii care provoaca boala, de aceea e important sa se evite, daca este posibil expunerile la alergenii respectivi cunoscuti (polen, praf, etc).

Persoanele care au semne si simptome de conjunctivita trebuie sa se adreseze medicilor de specialitate (din policlinici, spitale cu servicii de urgenta) pentru diagnostic si un tratament precoce. Esentiala este profilaxia pentru conjunctivita nou-nascutului care se face in sectia de neonatologie.

Mai exista si alte forme particulare de conjunctivita precum conjunctivita cu agenti iritanti, conjunctivita fungica, conjunctivita gonococica, conjunctivita cu chlamydia, iar in cazul acestora evolutia, diagnosticul si tratamentul prezinta anumite particularitati.

Tratamentul conjunctivitei

Instituirea tratamentului trebuie facuta cat mai repede (in situatiile care necesita examenul secretiei conjunctivale, dupa antibiograma).

Tratamentul local consta in indepartarea mecanica a secretiilor prin spalaturi oculare (ser fiziologic, apa fiarta si racita, solutii antiseptice), apoi instilatii cu coliruri cu antibiotice, cu spectru larg sau conform antibiogramei.

In cazul Keratoconjunctivitelor se asociaza coliruri cu antiinflamatoare si lacrimi artificiale, iar in cazul conjunctivitelor alergice se asociaza coliruri antialergice cu sau fara tratament antihistaminic general.

IMPORTANT! Nu se aplica pansamente oculare (stagnarea secretiei poate favoriza complicatiile corneene).

Aceasta boala poate fi confundata cu alte afectiuni oculare ce prezinta unele simptomele comune deci nu va diagnosticati singuri si nu incercati sa va tratati singuri de conjunctivita, cu diverse solutii sau la sfatul farmacistului, deoarece riscati agravarea bolii sau aparitia complicatiilor.